Născut la 15 ianuarie 1850, în Botoşani, Mihai Eminescu reprezintă pentru literatura română mintea strălucită care a lăsat în urmă comori de o valoare inestimabilă. George Călinescu îl descrie în cartea sa, „Viaţa lui Mihai Eminescu”, ca fiind un hoinar în lume, dar oriunde s-ar fi aflat, nu a ezitat să scrie, să compună, să se documenteze.
Iată câteva lucruri mai puțin cunoscute despre Mihai Eminescu:
În perioada 1874-1875, poetul predă limba germană la Institutul academic din Iaşi. Deşi era un profesor corect, exigent de fel, elevii la scurt timp au făcut grevă împotriva sa fiind dat jos din funcţie.
Deşi a trăit în sărăcie toată viaţa, marele poet afirma cu mândrie: “Posteritatea nu vreau să afle că am suferit de foame din cauza fraţilor mei. Sunt prea mândru în sărăcia mea.“
Era cunoscător a multor limbi străine: latină, italiană, spaniolă, franceză, sârbă, greacă, albaneză,turcească.
Îşi speria tatăl cu şerpi.
A urât matematica.
A vrut să se călugărească.
Se încuia în cameră, zile şi nopţi întregi, ca să citească.
Salutul lui Eminescu: „Trăiască naţia!”.
A murit într-un halat ponosit, încuiat într-un salon.