Orașul Roman a dat de-a lungul vremii oameni talentați despre care știe toată lumea. Și continuă să o facă. Elisabeta Campău este o tânără frumoasă, de poveste și la propriu și la figurat, romașcană, parte a trupei Cuantune. A studiat pianul la Şcoala de Artă „Sergiu Celibidache”, de la 7 ani, părinții nefiind muzicieni, ci inginer, respectiv profesor de matematică.
” Mama e cea care a dorit să mă înscrie la şcoală de muzică, iar tatăl îmi acompania la acordeon cântecele de la grădiniță. Ambii părinți au suflet de artist, ca să zic aşa, iar muzica mi-a fost alături de când mă ştiu. În prezent învăț să fiu recunoscatoare pentru toate experiențele, realizările, dar şi eşecurile. Apreciez din ce în ce mai mult fiecare oportunitate de a cânta, de a compune. În profesia asta, vorbesc din prisma unui muzician de nişă, crescut şi rămas în Romania, cred că cel mai dificil e să urmezi o strategie, să îți mențiii şi să-ți respecți etica muncii, să gaseşti oameni cu care să rezonezi pentru a crea proiecte valoroase. Ducem lipsă de colegialitate şi pasiune. Cel mai frumos pentru mine a fost sentimentul de a crea ceva nou în muzica din țară, prin proiectul Cuantune, în cel mai naiv şi natural mod. De a cânta alături de muzicieni talentați, de a descoperi muzica prin fiecare concert. Sigur, acum sunt multe proiecte faine pe aceeaşi nişă, dar prin 2010 când am început eu şi Mario să lucrăm împreună, nu mai exista nicio trupă de nu-jazz în Romania.”- Elisabeta Campău
Elisabeta spune că dacă ar avea o superputere și ar putea schimba ceva în lumea muzicii, ar reda rolul esențial al muzicii şi talentului în industria muzicală. Are și un mesaj pentru romașcanii care își doresc să meargă pe același drum, al muzicii, și tot ea ne spune care sunt șansele de reușită într-un oraș ca Romanul.
” Lucrez cu copii şi adolescenti, cred sincer că generația lor ştie mai bine ca noi să îşi asculte sufletul şi să îşi urmeze pasiunea. În final, asta e tot ce contează. Din Roman au plecat Mihail Jora, Sergiu Celibidache, Liviu Dănceanu. Datorită internetului poți studia şi evolua în domeniul muzical, oriunde ai locui. Dar, mie mi-a prins extrem de bine că am făcut liceul de muzică în Bucureşti. Am cântat cu colegi talentați, am intrat în contact cu muzicieni, am audiat concerte şi participat la workshopuri, la care nu aş fi avut acces într-un oraş mic. Datorită faptului că am plecat de acasă în clasa a IX-a, în clasa a XI-a lansasem proiectul Cuantune. Cred că nu contează prea mult unde locuieşti, atâta timp cât studiezi şi cauți oportunităţi de a evolua şi de a te culturaliza în afara oraşului (concerte, workshopuri, masterclass-uri).”- Elisabeta Campău
Cel mai fericit moment din viața Elisabetei este venirea pe lume a lui Patric, fascinat se pare și el de muzică, băiețelul ei și al lui Mario, soțul și colegul de trupă al acesteia. Au existat însă și momente dificile cu care Elisabeta s-a cofruntat de-a lungul timpului.
„Momentele care mă întristau de obicei şi am învățat să nu le mai dau importanță, erau recenziile, comentariile negative asupra muzicii noastre. Am învățat să mă detaşez şi de colegi de breaslă, majoritatea din sfera muzicii pop, care cred că dețin cheia succesului în muzică şi au indolența de a-i da sfaturi despre muzică unui muzician. Nedreptățile mă fac nefericită, iar profesia asta e plină de ele. Nu există niciun secret pentru a avea succes în industria muzicală. Ca în orice domeniu, rezultatele depind de talent, cunoştințe, muncă depusă şi investiția financiară.”- Elisabeta Campău